Periferia, până de curând o antecameră a marii capitale, un loc de tranzit al celor care nu își permit încă să locuiască în oraș, își pierde treptat rolul de zid al unei cetăți asediate. Azi asistăm la scenă unui reflux invers: al celor care fug de oraș, fie și temporar. Contrastele și contradicțiile sunt trăsătura cea mai importantă a Bucureștiului, și continuă să facă parte din imaginea orașului încă de la începuturile lui. De oriunde ai începe să te plimbi pe conturul lui, poți întâlni culegători de plante medicinale, gropi de gunoi și mormane de moloz, cartiere rezidențiale cu nume aspiraționale (German Residence, French Village, Barcelona Residence, etc) lipite de spații industriale, pasionați de aeromodelism (Chitila), vrăjitoare, sportivi, grataragii, oameni fără adăpost. Același spațiu căpăta semnificații diferite, în funcție de modul diferit în care oamenii relaționează cu el.