Mândrie și Beton - după 10 ani

Capitolul I: Nunțile

foto Petruț Călinescu, text Ioana Călinescu

Nunțile sunt sistemul solar oșenesc

 

În jurul lor se învârte totul. Ele dau lumina și sensul unui an plin de muncă, sacrificii și economii. Ca un uriaș magnet, ele atrag vara acasă toți oșenii răsfirați prin colțurile lumii. Toate nunțile de peste an se concentrează în două săptămâni în luna august. De la Sfânta Maria încolo, drumurile satelor din Oaș se animă ziua cu mirese îmbrăcate în costume populare și seara cu nuntașe îmbrăcate în rochii de Oscar, pe tocuri și cu spatele gol. Se întâmplă ca într-o singură zi într-un sat să fie și 10 nunți.

În vara anului 2021, din cauza pandemiei, s-au făcut doi ani de nunți într-o singură vară. Oamenii au venit încă din luna iulie ca să reușească să înghesuie programările la sălile de nunți din satele din Oaș. Nunțile se fac acasă, nu între străini, iar mirii tot de-acasă sunt. Chiar dacă trăiesc în străinătate de peste 20 de ani, iar mirii de azi și-au trăit copilăria la Paris sau alte orașe ale Europei, nu am auzit încă să se fi creat alianțe cu alte țări ale lumii. Chiar dacă nu se mai căsătoresc doar tineri din același sat și se acceptă azi, destul de firesc, alianțe între tineri din sate diferite, chiar și căsătorii între tineri din regiuni diferite ale țării sunt destul de rare. Cât despre căsătorii în afara țării noi nu am auzit încă.

Nunta oșenească funcționează ca un împrumut social. E o investiție în viitoarele nunți ale copiilor. Cei care au copii mici încep să meargă cu strictețe la nunți pentru a-și asigura numărul de nuntași din viitor. Cum altfel ar reuși să adune la o nuntă în medie 700 de invitați epuizați fizic și financiar? Poate și mai mult… Casa de nunți din satul Târșolț are o capacitate de 3.000 de locuri (tot satul are 3000 de locuitori cu tot cu copii).De altfel, e aproape imposibil să rupi lanțul tradițional al nunților în care se bagă bani an de an ca să se întoarcă cu lopata la nunta copiilor. Orice schimbare în ordinea asta „de când e lumea” a nunților oșenești ar zgudui ca un colaps mondial economic întreaga comunitate oșenească.

 

 

 

Nuntă în Turț

Nunțile oșenești în euro

 

O nuntă obișnuită în Oaș costă între 40.000-50.000 euro și, dacă vin aproape toți invitații (în jur de 700 de oameni la o nuntă obișnuită – la salonul de nunti), produce în jur de 100.000 de euro. Asta dacă nu se întâmplă neprevăzute. Și se întâmplă.  Acum două veri bucătarul șef  al unei nunți a dispărut cu toți banii de meniu, cu o zi înainte de petrecere.

Nunțile presupun multe servicii conexe, de care se ocupă firme specializate din Negrești, Satu Mare sau Baia Mare. Dacă acum 10 ani străzile duduiau sub roțile camioanelor care transportau materiale de construcții, acum îngreunează traficul din  Oaș mașinile care transportă produse ale firmelor de catering, decorațiuni, lumini, efecte speciale, mașini de fum, globuri imense de discotecă.

„Câștig într-o luna cât câștigă tata tot anul în Spania. Dar azi noapte am dormit doar 90 de minute” mărturisește o tânără studentă la Cluj, care lucrează vara pentru o firmă de catering din Satu Mare. Câștigurile mari l-au tentat și pe un pompier din Certeze să își ia concediu și să lucreze tot într-o firmă de catering pentru nunți, vorba aia, la foc continuu, toată luna august.

Etajul superior al sălii de nunți din Târșolț, neterminat încă, găzduiește pentru o lună oameni aduși la muncă sezonier, din toată țara, special pentru sezonul de nunți oșenești. Ospătari, bucătărese, ajutoare la bucătărie, debarasatori, spălători de vase etc, dorm pe saltele gonflabile, pe jos, direct pe planșeul de beton, în camere la roșu, fără nici un alt fel de mobilier.

În toamnă, anul trecut, patronul sălii din Târșolț a adus acasă, de la Paris, o echipă de oșeni special pentru curățenia generală și pregătirea uriașei săli de nunți pentru iernat. Au făcut retușuri la clădire, au vopsit, spălat geamuri, au reparat și depozitat mii de scaune, au spălat și aranjat tone de veselă, apoi s-au întors la muncă în Franța.

Cât cheltuiesc oșenii pe nunți într-o vară? Numai cu darul de nuntă se pot aduna și 3000 de euro dacă nu au nunți în familie. Dacă au și nunți ale apropiaților, atunci suma se ridică la peste 5000 de euro. La sumele din plic se adaugă cheltuielile obligatorii pentru ținutele de nuntă – costumele tradiționale, care se reînnoiesc periodic, și “hainele domnești”, de seară, care nu pot fi purtate de mai multe ori, că te vede lumea. Și te judecă. Multe din casele oșenești au un etaj întreg dedicat hainelor, și fiecare poartă etichete invizibile cu nunțile la care au fost purtate.

La lista de cheltuieli se adaugă mersul la coafor pentru fiecare nuntă (nu există nuntașă fără coc elaborat). În luna august este imposibil să te strecori într-un salon. Sunt peste 25  în Negrești Oaș, pline ochi, cu programări făcute din străinătate cu luni bune înainte. În vara anului 2012, când ne aflam în documentare la Negrești, una dintre stiliste a leșinat de epuizare. Femeile programate au așteptat-o în salon ca într-un autobuz la oră de vârf să se întoarcă de la spital și să le termine cocurile. Niciuna nu a renunțat. Au avut timp să se plângă de numărul de nunți. Una dintre ele zicea că ar trebui să ajungă la 40 de nunți.

Banii se dau în plic și sumele sunt trecute într-un caiet de preț al familiei, care străbate zeci de ani. Acolo sunt trecuți toți nuntașii care au participat la nuntă și suma cu care au contribuit. Suma se întoarce religios, la centimă, la nunțile din viitor. Există și varianta în care se păstrează direct plicurile într-o cutie și când oamenii sunt invitați la o nuntă caută direct plicul cu numele familiilor care se încuscresc, ca să vadă cu cât trebuie să contribuie.

O anecdotă din viața reală, culeasă în 2012, zice așa. Erau doi vecini. Unul s-a dus la nunta fiului celuilalt și a pus în plic 100 de euro. Celălalt când i-a întors invitația la nuntă a pus în plic 50 de euro. A doua zi, cel dintâi s-a dus la vecinul lui și i-a bătut obrazul, apoi i-a cerut rest înapoi 50 de euro ca să fie chit.

Cinstea miresei și nunta domnească

 

Nunta la oșeni e… două nunți. Cea în haine tradiționale, care se ține acasă la mireasă și se numește cinstea miresei și cea în “haine domnești” care se ține la casele de nunți din sate. De la un sat la altul diferă în câte zile se face nunta. În Târșolț una e una, alta e alta. Mai întâi cinstea miresei, apoi o lasă câteva zile să-și repare rănile de la cizme și vânătăile lăsate de costumul oșenesc de mireasă, și abia după câteva zile se face nunta domnească. În Certeze totul se întâmplă dintr-o suflare, într-o singură zi. Probabil cea mai lungă zi din viața unei oșence. După ce joacă toată ziua la casa miresei, spre seară, poți vedea pe marginea drumului în Certeze mașini cu portbagajul deschis și bărbați care se ajută unii pe alții să-și tragă peste cap costumele oșenești (nici alea bărbătești nu cântăresc puțin, sunt rigide și foarte greu de îmbrăcat) și se schimbă în haine de nuntă orășenești, sau domnești, cum zic ei.

Un costum de mireasă cântărește peste 20 de kg și costă între 2500 și 8000 de euro, în funcție de pietrele și migala cu care este împodobit. În urma migrației, pe costumele oșenești au început să apară cristale Swarovski. Cizmele sunt făcute la comandă la cineva în sat și sunt atât de rigide, încât nu există glezne de mireasă fără răni. O pereche costă aproximativ 500 de euro  și poate fi încalțată doar folosing o pungă peste ciorapi – altfel piciorul nu intră. În medie, miresele stau îmbrăcate așa 10 ore. La sfârșitul zilei au șoldurile vinete și, oricât de grea e munca de menajeră în străinătate, inevitabil miresele din Oaș au febra musculară. Sub canicula de august, miresele albesc brusc și trebuie să se așeze undeva la umbră ca să nu leșine.

Împodobitul miresei începea cu două zile înainte și cel mai mult lua împletitul părului, pe care nu-l mai știau decât câteva femei din sat. Acum 10 ani se mai practica încă împletitul după metoda tradițională, care putea să dureze și opt ore. Astăzi, doar în satul Rașca se mai respectă tradiția asta migăloasă, restul satelor merg pe scurtătură și folosesc cununi de nunți elaborate, dar care nu se mai împletesc organic în părul miresei.

În Rașca, în noaptea dinaintea nunții, mireasa încă doarme  într-o poziție fixă, cu o parte din cunună deja prinsă pe cap. La împletit se folosește margarină alimentară, ca mărgelele să alunece mai ușor pe păr. Maria Veletean din Certeze, una dintre puținele femei care mai știu să împletească părul miresei, câștigă în luna august acasă numai din împletit în jur de 9000 euro. Maria a lucrat mulți ani ca menajeră la Paris.

 

Căruțe cu cai, toate decapotabilele plus un Cadillac în Oaș

 

Pe vremuri o căruță trasă de cai, plină ochi cu nuntași, traversa în galop satul de câteva ori dintr-un capăt în altul cu ceteră (vioară) și strigături. Sunt oameni tineri azi care încă își amintesc ceterașul (cântărețul la vioară) sprijinit bine într-un stâlp fixat în mijlocul căruței și restul nuntașilor cu tot cu mire și mireasă la grămadă, în picioare în căruță, chiuind în goana cailor. Metamorfoza s-a petrecut parcă peste noapte. Nu au existat etape intermediare. Cât îi ia unei căruțe să se transforme în mașină decapotabilă? Câțiva ani de viață sacrificată la Paris, Viena, Milano… Pe lângă mașinile decapotabile de lux, care au devenit o apariție banală în peisajul Oașului, în anul 2012 apăruse prin sate un Cadillac american de la începutul anilor ’70.

Imaginea clasică a nunții de provincie, cu o păpușă prinsă pe capota mașinii, este luată foarte în serios și trecută la următorul nivel în Oaș: pe mașinile decapotabile stau direct mirii, rigizi și decorați ca niște păpuși. În a doua jumătate a lunii august, mașinile cu miri defilează pentru a fi văzute de cât mai multă lume. Ceea ce la început este o apariție exotică pentru un străin al locului, devine ceva firesc în câteva zile. Mașinile cu miri avansează lent, blocate în ambuteiajul creat pe strada principală din Negrești, care este transformată într-o scenă cu asfalt încins, unde cei veniți își arată noile mașini dobândite peste an.

Cum competiția a ajuns într-un punct în care nu se mai pot adăuga multe, există niște tendințe clare de revenire la anumite lucruri mai simple. În 2021, când probabil toate tipurile de mașini decapotabile existente pe lume deja circulaseră pe străzile Oașului, cu mirii pe ele, un alai de nuntași reușeste să atragă toate privirile. Au venit direct în căruțe, ca pe vremuri, căruțe ca toate celelalte căruțe de la noi. Îmbrăcați oșenește, băieții cu ochelari de soare a la Top Gun, vizitii cu pălării de cowboy. Lumea a asistat mută la efectul creat de cineva care a schimbat regulile din mers și a îndrăznit să producă acel mult căutat efect de “wow”, derulând invers filmul obiceiurilor.

În spiritul aceluiași trend, în satul Turț, o pereche de miri a venit vara trecută la starea civilă într-o Dacie 1300, bine pusă la punct.

 

Masa, muzica și colțul de selfie

 

Mâncarea la nuntă este ca mai tot restul lucrurilor în Oaș, între două lumi. Se gătește cu poftă în bătătură la ceaun. Se fac sarmale, ciorbe de oaie sau de pui, tocănițe senzaționale, după  rețete tradiționale. Femeile care gătesc la nunțile din Oaș se numesc socăcițe și sunt adesea rude/ prietene/ vecine ale nuntașilor. O fac de obicei gratuit, pentru a ajuta la scăderea cheltuielilor pe care le implică o nuntă. De multe ori la poți prinde abandonând brusc treaba și prinzându-se în dans sau la cântat (țipurit).

În același peisaj, direct din viitor, firmele de catering, descarcă din camioane frigorifice tăvi de inox și servesc aperitive impresionante, colorate și arătoase, dar atât lipsite de gust, de te întrebi câteodată dacă nu ai înfulecat din greșeala vreo piesă de decor.

 

Muzica la nuntă e musai live și este mai tot timpul asigurată de un grup de ceterași și de o formație. Ceterașii sunt de-ai locului, unul sau doi cu zongora/cetera și un țipuritor, cel care face strigăturile. Momentele importante ale nunții le marchează ei muzical, în rest sunt acoperiți complet de boxele cât dulapurile, ce fac farfuriile să clănțăne pe mese. Trupele sunt de obicei din Maramureș sau din Banat și cântă un fel de muzică populară adusă la zi atât ca ritmuri, dar și ca versuri ce s-au adaptat realităților zonei și vorbesc despre străinătate, muncă, greutăți, despărțiri și realizări.

O apariție complet nouă în decorul nunților este colțul pentru selfie-uri. Dacă până acum predominau panourile împodobite cu flori de plastic, unde erai fotografiat de fotograful oficial, acum s-a intrat mai mult în regim de selfie. Florile de plastic au început să nu mai fie atotprezente și mulți încearcă să scoată ce mai au prin casă tradițional și să recreeze un colț autentic, oșenesc, unde să îți faci singur o poză cu telefonul.

Mulțumim celor care au cumpărat primele 25 de albume în avans, deblocând astfel acest capitol:

Cezarina Conu, Andrei Furnea, Dana Curcea, Andra Tarara, Alexandru Gabriel Tudor, Vaida Andrei, Ioana Popescu, Mihai Achim, Mihai Barbu, Cosmin Bumbuț, Gabriel Saplonțai, Simina Bădică, Cosmin Moței, Niculae Silviu, Ioana Trană, Lucian Stănescu, Andrei Corbet, Radu Pădurean, Ionuț Comșa, Roxana Șunică, Ana Maria Ciobanu, Ioana Trantea

 Ajută-ne să tipărim noul album Mândrie și Beton!

 

UPDATE 12 ianuarie: Termen nou de livrare: ian/febr 2024

 

Din cauza unor probleme tehnice neașteptate, livrarea albumului Mândrie și Beton se prelungește, în cel mai optimist termen, până la sfârșitul lunii ianuarie 2024 și în cel mai pesimist, februarie. Vă spuneam ca a fost tipărit în condiții excelente, pe o hârtie premium pe care am așteptat-o cu lunile să apară în stoc. Apoi, la etapa plierii colilor, s-au creat niște abateri pe care le-am considerat cu toții, inclusiv tipografia, prea mari. S-au încercat 3 variante de remediere a tirajului, dar niciuna perfectă. Am ajuns de comun acord la varianta retipăririi, iar în acest moment așteptăm răspunsurile furnizorilor legate de stocul de hârtie. Am stat mult în balanță pentru a lua aceste decizii. Am putea re-tipări de îndată, daca am accepta o hârtie de duzină sau aștepta un pic (o săptămână, două) pentru a avea o hârtie excelentă, care să reproducă toate detaliile.

Vă mulțumim pentru sprijin, răbdare și înțelegere!

Albumul Mândrie și Beton, tipărit în 2013 (cu imagini din 2010-2012), a fost posibil doar pentru că 260 de susținători l-au cumpărat în avans, ajutând astfel la strângerea fondurilor necesare pentru a acoperi o bună parte din costuri. 10 ani mai târziu, ne propunem o reeditare a lui, într-o formulă grafică complet diferită, cu un conținut nou (2015-2022) în proporție de aproximativ 50%. Pentru a putea intra in tipar, avem nevoie și de data aceasta de aproximativ 200 de exemplare vândute în avans, care acoperă doar parțial costurile de producție.

Editat de CdFD (Centrul de Fotografie Documentară), cu un design de Alice Stoicescu, noul album va avea 224de pagini, format 265 x 195 mm, va fi tipărit offset pe hârtie premium și este estimat să iasă din tipar în jur de 10 decembrie 2023, apoi livrat celor care l-au cumpărat în avans.

Fii unul dintre noii susținători ai acestui proiect și ajută-ne să acoperim parțial din costurile de producție, cumpărând un album în avans.

Doar pentru comenzi până pe 5 noiembrie:
– Transportul inclus în RO prin curier
– semnătura autorilor
– un print de aprox. 15×20 cm
– numele tău tipărit în pagina de mulțumiri a cărții
După ce se încheie perioada de precomenzi, albumul va fi disponibil, fără transport inclus și cele menționate mai sus, începând cu 15 ianuarie 2024

 

Pret: 190 lei

Modalitate de plată prin donație:

ING: RO83INGB0000999913850629 (Asociația Centrul de Fotografie Documentară) sau

Revolut: payment link sau Revtag: mandriesibeton

Paypal: petrut@petrut-calinescu.com

!! După plată, nu uita să ne trimiți detaliile pentru livrare exclusiv in RO (adresa, nr. de telefon) la mandriesibeton@gmail.com, sau ca notă ce însoțește transferul.

Mulțumim !! 


Foto și text: Petruț Călinescu

Text, editare și comunicare: Ioana Călinescu

Web: Dani Ivan

Design (offline): Alice Stoicescu

Consultanți teren: Mihaela Grigorean, Remus Țiplea

Our partners: Scena9, Zile și Nopți, Gala Societății Civile, Radio România Cultural, Igloo, Muzeul Național al Țăranului Român, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, Panos Pictures

 

 

„Mândrie și Beton” este un proiect al Asociației Centrul de Fotografie Documentară, co-finanțat de Ordinul Arhitecților din România din Timbrul de Arhitectura (OAR) si Administrația Fondului Cultural National (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția OAR/AFCN sau a oricărui finanțator in general, care nu sunt responsabili de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.