„10 ani în 60 de minute” | PROIECȚIE MULTIMEDIA cu fotografii de Petruț Călinescu și coloană sonoră originală de Electric Brother.
ÎN PREMIERĂ
⚠️Update 6 martie: SOLD OUT! Promitem să organizăm în curând altă proiecție.
13 martie 2026 | ora 20:30 | Cinema Elvire Popesco, Institutul Francez, București
⚠️ Intrarea este gratuită DOAR pe baza biletului 0 lei descărcat de pe Eventbook în limita locurilor disponibile
REZERVĂ AICI – SOLD OUT (6 martie)
„10 ani în 60 de minute” este un proiect multimedia CdFD care aduce la un numitor comun o selecție de opt povești foto documentate în ultimii 10 ani de Petruț Călinescu, acompaniate de o coloană sonoră originală compusă de Electric Brother, pornind de la sunetele înregistrate pe teren, în timpul documentării.
Fotografia și sunetul se întâlnesc într-o proiecție despre migrație și identitate, mituri și realități periferice, război și pace la Marea Neagră, deșertificare și agricultură, urbanizare haotică, viața la garaje și anii petrecuți pe canapea.
- Mândrie și Beton | România, Franța, 2010-2023
Mândrie și Beton este un proiect jurnalistic în care autorii intenționează să documenteze pe viață, din zece în zece ani, felul în care se transformă satul tradițional românesc în urma plecării oamenilor la muncă în străinătate. Într-un context în care, fie din motive comerciale, fie politice, se promovează imaginea unui sat idilic, neatins de schimbări, Mândrie și Beton documentează un fenomen unic și ireversibil: transformarea subită a satului tradițional, ca urmare a migrației forței de muncă în străinătate.
Mândrie și Beton spune o poveste întinsă pe decenii despre speranțele, ambițiile și suferințele unei comunități întregi din nordul țării plecate la muncă în străinătate. Acești oameni au sacrificat mulți ani confortul vieții occidentale în numele tradiției unei competiții sociale, care îi obligă să-și construiască în satele de-acasă o viață de lux, pe care însă, cel mai probabil, nu o vor trăi niciodată.
Marea Neagră | România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Ucraina, Rusia, Moldova, 2010-2024.
Misterioasă, amenințătoare, mitică și necunoscută, cu un amestec de regimuri totalitare și democrații prea tinere, regiunea Mării Negre este ca un malaxor de minorități etnice. Indiferent de naționalitate sau statut social, cetățenii țărilor din jurul Mării Negre muncesc tot anul cu un singur vis în minte – să petreacă o săptămână la malul mării. Parade militare ale forțelor navale cu iz naționalist și mine rătăcite plutind în largul mării sunt azi fundalul zilelor lungi și însorite ale turiștilor pe plajă, într-un peisaj unde relaxarea și tensiunea, uneori chiar ecoul războiului, se împletesc estival.
Proiectul a început în 2010 cu o călătorie de 4 luni în țările din jurul Mării Negre și a continuat să documenteze felul în care oamenii din jurul mării se raportează la țărmurile ei. Din 2016, accentul s-a schimbat pe tensiunile militare declanșate de anexarea Crimeii. Amenințările nucleare și posibilitatea unui al treilea război mondial au adus regiunea, după mult timp, în atenția internațională.
O țară numită Dacia | România, 2018-2025
Povestea urmărește felul în care mitul fondator al poporului român este reinventat și revendicat în România de azi. Dacii nu au lăsat în urmă o formă de scriere, iar această „coală albă” a istoriei lor a fost umplută, de-a lungul timpului, cu tot felul de teorii și interpretări. Între festivaluri de reconstituire, tatuaje cu Burebista și produse „dacice” în supermarketuri, proiectul oferă o hartă vizuală a felului în care trecutul este reactivat și transformat în instrument de identitate și propagandă. Fără a emite judecăți sau a trage concluzii, proiectul este un act de arheologie culturală contemporană, într-un peisaj în care granițele dintre istorie, mit și ideologie sunt tot mai greu de trasat, lăsând privitorii să își creeze propriul narativ. O parte dintre fotografii au fost expuse în 2025 într-o expoziție colectivă la House of European History din Bruxelles.
Povești din deșertul Olteniei / (România, 2022-2023)
Triunghiul Craiova–Calafat–Corabia, cel mai fierbinte și mai uscat colț al României, se transformă încet într-un deșert. Căldura, solul nisipos și lipsa ploilor fac imposibilă viața, dar ideală cultivarea pepenilor. Zona Dăbulenilor este un furnicar de oameni, tractoare și remorci în perioada verii. Brand național și motiv de mândrie pentru politicieni, pepenele de Dăbuleni nu este sprijinit în niciun fel prin subvenții de la stat. Aici, verile se măsoară în tone de lubenițe și în speranța unui an fără grindină. Oamenii trăiesc dintr-un echilibru precar între noroc și efort, cultivând pepeni altoiți pe dovleac și păzind recoltele zi și noapte de ciori și hoți. În mijlocul plasticelor arse, al puțurilor părăsite și al câmpurilor arse de soare, se duce o luptă tăcută pentru supraviețuire. Poveștile acestor oameni, care își apără recolta ca pe un rost de viață, compun portretul unei lumi marginale, aflate la limita dintre agricultură, mit și rezistență umană.
La garaje | România, Moldova, 2019-2022.
La Garaje documentează viața de la garajele din jurul blocurilor din orașele din România și Republica Moldova. Utilizările garajului sunt atât de diverse precum natura umană, iar formele pe care le capătă fiecare ne vorbesc despre nevoile locuitorilor de care nu s-a ținut cont, atunci când spațiile de locuire au fost proiectate.
Zeci de mii de garaje au fost construite în capitala Republicii Moldova, Chișinău, în timpul comunismului, iar în anii tranziției multe altele construite ilegal li s-au alăturat. Astăzi, puține dintre ele sunt simple adăposturi pentru mașini. Se pun murături, se depozitează diverse lucruri în funcție de anotimp, se face vin de boltă (în unele cazuri, cu struguri crescuți pe garaj), se țin petreceri spontane sau îndelung plănuite. Primarul Chișinăului a fost surprins și el bând într-un garaj și cântând din instrumente improvizate, în timp ce în alt garaj au fost descoperite 2 kilograme de uraniu. Poți vizita o galerie de artă, există un magazin de pește proaspăt sau un muzeu al calculatoarelor vechi.
Portrete de grup cu necunoscuți | România, București, 2020
Grupuri de oameni, din diverse clase sociale și vârste, stând la un loc, privind în aceeași direcție. Un portret colectiv spontan al Bucureștiului: grupuri de necunoscuți, împreună, totuși separat, pe fundalul orașului în cele mai diverse forme: contraste arhitecturale, aglomerări urbane ale cartierelor din epoca comunistă, peste care tranziția a construit, organic, șantiere, câmpuri de la periferie.
Un studiu audiovizual despre relația dintre arhitectura Capitalei și locuitorii ei, din puncte de observație ce pot părea aleatorii: stațiile RATB. Aici se formează ad-hoc fotografii de grup, într-un decor fascinant și surprinzător prin diversitate.
Rezultatul: o cartografiere a locurilor aparent banale ale Capitalei, care de obicei nu ridică interesul nimănui. Ele descriu realist orașul, cu multiple straturi de citire: sociologic, arhitectural și urbanistic.
10 ani pe canapea (România, 2019)
10 ani pe canapea este un exercițiu de antropologie vizuală și voyeurism cultural în decorul domestic în care trăim uitându-ne la TV. Privim în ochi România de azi, prin chipurile celor care privesc la televizor. Intrăm în sufragerii, bucătării, camere de cămin și birouri, acolo unde televizorul devine altar domestic și pupitru de comandă al timpului liber. Mobilierul unei camere se așază în jurul televizorului, abonamentul se plătește înaintea altor nevoi, iar ritualul e comun tuturor claselor sociale.
Periferia B | România, 2016-2018
Grataragii, corporatiști, pescari, nou-îmbogățiți, persoane defavorizate, columbofili, ciobani, culegători de plante medicinale, vrăjitoare, maratoniști, pasionați de aeromodelism – cu toții, dintr-un motiv sau altul, își intersectează viețile în inelul periferic al Capitalei.
Periferia, până de curând o anticameră a marii Capitale, un loc de tranzit pentru cei care nu își permit încă să locuiască în oraș, și-a pierdut rolul de zid al unei cetăți asediate. Azi asistăm la scena unui reflux: al celor care fug de oraș și se mută în visele lor, înainte ca acestea să se împlinească.
Echipa proiect:
Fotografii și editare video: Petruț Călinescu
Coloană sonoră: Electric Brother
Editare texte: Ioana Călinescu
Design: Radu Manelici, Cristina Raicu
Corectura: Corectura.ro
Tipar flipbook & foaie sală: Progresszív Nyomda
„10 ani în 60 de minute” este un proiect al Centrului de Fotografie Documentară (CdFD), cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Român (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
